EGIPTUL ANTIC
Listă de discuţii pentru cei pasionaţi de Egiptul antic.
Lista Forumurilor Pe Tematici
EGIPTUL ANTIC | Reguli | Inregistrare | Login

POZE EGIPTUL ANTIC

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
Profil Mayyy
Femeie
23 ani
Brasov
cauta Barbat
23 - 60 ani
EGIPTUL ANTIC / Religia Egiptului antic / Religiile Egiptului antic Moderat de ReLu, ankhem
Autor
Mesaj Pagini: 1
Sethesh
Husband of Nephthys

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 68
Religiile Egiptului antic

Herodot afirmă că egiptenii erau cei mai religioşi dintre toţi oameni(Herodot, II, 37) şi aserţiunea acea-sta era foarte exactă dacă ne referim la rolul însem-nat pe care îl juca preoţimea în statul egiptean unde templele posedau, în Imperiul Nou, o mare parte a solului, dacă ne referim al numeroasele tabu-uri sau interdicţii ce le impuneau vieţii egiptenilor şi la faptul că în mileniul I î. e. n. Marii preoţi ai lui Amon devin faraoni şi guvernează întreaga ţară prin oracolele false pe care le-ar fi pronunţat zeul Amon.
  Pe de altă parte, faraonul, fiind proclamat zeu viu, zeu întrupat, închinarea şi slăvirea divinităţii devenea închinarea şi ascultarea de faraon –religia- cel puţin în Imperiul Vechi. Ea este în ultimă esenţă supunerea oarbă şi ascultarea ordinelor tiranice şi despotice ale faraonului, zeul viu, care comunica cu tatăl său Re, dar şi cu alţi zei. Cu alte cuvinte, încă din Imperiul Vechi faraonii făcuseră din închinarea la divinitate, din religie, un instrument de dominaţie politică şi de spoliere a ţăranilor şi meseriaşilor. De fapt în cele mai vechi state despotice religia a servit la consolidarea autorităţii regelui şi a întregului aparat de stat, iar orice răscoală sau protest era considerate ca o crimă împotriva divinităţilor. ÃŽn Egipt, însă, ideologia divi-nităţii regelui bunul zeu, marele zeu, fiul soarelui năs-cut din trupul său apare din perioada predinastică deoarece pe sceptrul unuia dintre cei mai vechi faraoni, Narmer, este reprezentată scena apariţiei solemne a faraonului înaintea supuşilor săi, iar dea-supra baldachinului regal este aşezată zeiţa vultur Nekhbet, ocrotitoarea puterii regale.
  ÃŽn Imperiul Vechi, faraonul, zeul viu, îi pune pe supuşi săi să robească până la istovire, tăind la piatră şi clădind piramide enorme, în culoarele cărora sunt înscrise celebrele texte care descriu urcarea la cer a faraonului răposat.
  Tocmai datorită acestei divinizări a faraonului, zeu care cârmuieşte destinele Egiptului, sau, în mileniul I î. e. n., rolului marilor preoţi deveniţi faraoni care conduc statul prin oracolele zeului Amon, religia a că-pătat în Egiptul antic o importanţă fundamentală iar manifestările esenţiale ale civilizaţiei egiptene sunt marcate de realitatea, pretutindeni prezentă, a religi-ei, impusă şi propagată în popor pentru a-l domina şi jefui mai bine. Dar de aceea multe aspecte ale civiliza-ţiei egiptene sunt legate strâns de religie. De exemplu artele plastice intervin în viaţa egiptenilor în scopuri magice şi de cult şi nu sunt multă vreme decât sluji-toare ale concepţiilor religioase, care nu numai că furnizează subiecte acestor arte dar le determină şi structura. Operele de arhitectură sunt de asemenea subordonate unor scopuri religioase pure căci atât templele cât şi mormintele, piramidele sau obeliscu-rile erau strâns dependente de concepţii religioase. Statuile, basoreliefurile, picturile, medalioanele nu erau de loc destinate să creeze un efect artistic, şi de cele mai multe ori nici n-ar fi putut să creeze un esemenea efect, fiind ascunse în morminte în care nu pătrundea nimeni, nici măcar lumina zilei. Scopul lor era să confere celui răposat un corp care, readus la viaţă printr-un ritual magic, să-l facă pe cel mort să primească prinoase şi să fie mântuit în lumea de apoi. Tot astfel în ceea ce priveşte literatura egipteană –ea este mai ales magică, mitică, religioasă la începuturi.
  Dar şi medicina este în Egipt de origine magică şi religioasă, cum este şi matematica, prin calculele sale privitoare la calendar, sau geografia care studia la început topografia lumii de dincolo şi drumurile ce duc la împărăţia celor drepţi.
  Din pricina cestei impregnaţii a tuturor manifestă-rilor civilizaţiei egiptene cu lumea magiei, a religiei şi a miturilor, care imperios necesară pentru înţelegerea acestei civilizaţii o cunoaştere îndestulătoare a ceea ce am putea numi, cu un termen mult prea generic, religiile Egiptului.


_______________________________________
"Daca raul nu exista, nu ar fi fost nici o primejdie, si deci nici un temei pentru Intelepciune!"

pus acum 18 ani
   
Sethesh
Husband of Nephthys

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 68
ÃŽn istoria religiilor înainte de zei, popoarele s-au închinat la ceea ce s-a numit „puteriâ€Â? sau cu un nume polinezian răspândit mana. Ori, în textele egiptene cele mai vechi, semnul hieroglific care reprezintă „putereaâ€Â? dotată cu atribute divine este sceptrul regal. Tot aşa numele unei zeiţe însemnate Sekhmet nu înseamnă altceva decât cea puternică, poate fi un nume tabu. Dar în textele funerare puterile sunt numite alături de zei şi paralel cu ei. Astfel, mana, „putereaâ€Â? sacră, este în centrul obiectelor sau fiinţelor care devin scopuri ale unui cult al închinării tocmai faptului că poartă această mana.
  Aşa se explică de ce în Egipt totul, de la un lucru inanimat până la fiinţa umană, trecând prin plantă şi animal, poate în principiu să devină zeu. Căci vechile teorii fetişiste şi totemiste nu se aplică la religia Egipt-ului antic. Astfel, conceptul de „putereâ€Â? sacră, de mana este propriu pentru a sluji drept nume comun al marii multitudini de zeităţi egiptene.
ÃŽntr-un stadiu ulterior mana este personificată în figura unui zeu şi se creează noţiunea de zeu.
  Caracteristică pentru panteonul este prezenţa unor zei cu corp uman şi cap de animal dar fundamentală este existenţa în aceste reprezentări –sau în acelea ce le închipuie pe zeu doar ca pe un animal, pe zeul Thot sub chipul unui ibis, ori a unei maimuţe babuin- a „puteriiâ€Â? sacre, mana care singură conferă caracterul divin. ÃŽntr-un alt stadiu de evoluţie, zeii zoomorfi(cu formă de animal) sau semizoomorfi devin antropomorfi (cu chip de om) şi au un nume uman.
  Numai că se întâmplă că aproape majoritatea numelor de zei sunt traductibile şi în general devin o caracteristică a naturii lor sau o funcţiune a lor. De exemplu Amon înseamnă cel ascuns adică zeul invizi-bil al aerului, Khons înseamnă în traducere călătorul, adică zeul lunii care călătoreşte prin cer. S-a pus întrebarea dacă aceste denumiri ale zeilor nu sunt în realitate nume-tabu, care înlocuiesc, deci datorită unei temeri faţă de tot ce e sacru, adevăratul nume al divi-nităţii. De fapt există un mit care afirmă că numele real al zeului Ra rămâne ascuns şi nu este comunicat decât o singură dată, într-un caz de urgenţă fiicei sale, zeiţa Isis. Apoi există în textele magice pasaje care definesc acest nume al lui Ra periculos de pronunţat. Se pare deci că în Egiptul antic există un tabu, o interdicţie a numelor divine aşa cum exista la evreii vechi interdicţia de a pronunţa numele de Jahve(Yahweh).


_______________________________________
"Daca raul nu exista, nu ar fi fost nici o primejdie, si deci nici un temei pentru Intelepciune!"

pus acum 18 ani
   
Sethesh
Husband of Nephthys

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 68
Totuşi majoritatea zeilor poartă apelaţii ce explică o anumită calitate a lor: Horus „cel îndepărtatâ€Â?, Neith „cea teribilăâ€Â?, Sekhmet „cea puternicăâ€Â?(fiind închipu-ită sub trăsăturile unei leoaice), Thot „mesagerulâ€Â?, Isis îşi trage numele de la tronul pe care îl închipuie iniţial, Hathor înseamnă „casă a lui Horusâ€Â? (fiind o zeiţă a cerului care dă adăpost ereticului Horus).
  Toţi aceşti zei sunt creaţi, zămisliţi(nu zeu necreat ca în creştinism) şi sunt muritori întrucât mormântul lor este în Egipt.
  Egiptenii credeau că zeii lor au domnit înaintea regilor peste pământul lor. De fapt societatea zeilor este suprapusă societăţii umane în condiţiile egiptene, trăind în acelaşi fel ca şi ea. Căci egiptenii au imaginat pe zei după asemănarea lor şi au proiectat pe un plan superior fiinţe şi căpetenii idealizate. ÃŽn teorie zeii i-au precedat pe pământ pe oameni şi au des-coperit creaturile făurite de ei oamenilor, mijlo-acele de trai şi binefacerile unei organizaţii sociale. După tradiţiile egiptene, dinastiile divine ale zeilor au domnit în Egipt înaintea faraonilor şi zeii ar fi fost primi locuitori ai Văii Nilului.
  Zeii era în epoca predinastică zei ai unui oraş, ai unei regiuni pe care o apărau, erau zei locali ai unei nome doar (n t r n w t. j), legaţi de un loc precis dar reunind în ei toate funcţiunile şi toate competenţele.
  Pe de altă parte zeii, într-o altă epocă, se specializea-ză, devin stăpâni ai unei activităţi aparte; de exemplu zeiţa Sekhmet, cu chip zoomorf de leoaică, devine zeiţă a războiului, ca şi Neith, sau Ptah este zeu al meşteşugurilor, Isis a activităţilor vrăjitoreşti (magice). Zeii se arată oamenilor şi Herodot ne asigură că Perseu, o divinitate egipteană căreia îi dă un nume grec (probabil Ptah), li s-a arătat adesea. Desigur, fiind vorba de un templu situat în Egiptul de Sus, lângă Teba, la Chemnis, adică aproape de deşert, fenomenele de miraj, de fata morgana sunt foarte frecvente şi pot explica asemenea apariţii care, dealt-fel, joacă în istoria religiilor un rol nemărginit de mare fiindcă conving de existenţa zeilor şi a lumii lor. Orice divinitate egipteană deci se poate figura în picturi, statui, medalioane astfel:
  1.Forma sa iniţială: animal, plantă, obiect în care rezidă mana, „puterea sacrăâ€Â?. Aşa este, de pildă, trunchiul lipsit de ramuri ce-l figurează pe Osiris, nodul lui Isis, eretele lui Horus, câinele sau şacalul lui Anubis, berbecul lui Amon sau al lui Khnum, crocodilul lui Sobek, vaca lui Hathor, săgeţile lui Neith, fulgerul lui Min.
  2. Printr-un chip hibrid unde animalul, ori obiectul este combinat cu un chip uman. De obicei corpul uman este complet dar capul este al unui animal sau închipuie un obiect. Aşa ne apar corpurile lui Horus, Thot, Anubis, Khnum, Seth, Hathor având, respectiv, un cap de erete, de ibis, de maimuţă, de berbec, de câine, de vacă.
  3. Sub o formă cu totul umană, în care animalul sau obiectul nu mai este vizibil. Totuşi un detaliu din costumul lor, din cununa lor are legătură cu persoana zeului. Astfel Osiris se reazemă pe un trunchi de copac(în mitul lui Osiris se poate înţelege ce înseamnă acest trunchi de copac ce a cuprins, crescând, chivotul în care se afla trupul lui Osiris, găsit de Isis în oraşul proto-fenician Byblos), apoi Isis ţine în mâna sa un nod, Amon are nişte mici coarne în jurul urechilor, Isis şi Hathor au coarne de vacă.


_______________________________________
"Daca raul nu exista, nu ar fi fost nici o primejdie, si deci nici un temei pentru Intelepciune!"

pus acum 18 ani
   
Sethesh
Husband of Nephthys

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 68
Toate aceste amănunte sunt neapărat necesare pentru înţelegerea operelor de artă egipteană, fără a căror cunoaştere toate picturile sau statuile egiptene de zeităţi par bizare şi lipsite de sens. De aceea ne îngăduim să insistăm asupra lor şi să arătăm că figurile hibride de zei cu cap animalic sau cu jumă-tate de chip de om şi jumătate de animal sunt creaţii foarte ingenioase ale artiştilor egipteni. Ştiinţa preo-ţilor şi a sculptorilor sau pictorilor se asociază spre a compune chipuri de zei care să fie plăcute acestora, dar mai ales spre a acorda fiecărui zeu atributele sale caracteristice.
  Ceea ce a frapat cel mai intens mintea călătorilor greci, evrei sau romani pe meleagurile Egiptului a fost această închinare la animale, ironizată de profeţii evrei, descrisă cu multe detalii de Herodot sau Diodor de Sicilia, sau descrisă glumeţ de romani –cum a fost Juvenal(mare poet latin născut la Aquinum la anul 66 era noastră, decedat către anul 140 e. n., autor celebru al Satirelor care atacă viciile epocii sale). Nu se ştie, scrie poetul latin, ce varietate de monştri adoră vechiul Egipt. Unii se închină la crocodil, alţii tremură înaintea păsării ibis, ce s-a săturat mâncând şerpi…Oraşe întregi cinstesc pisicile; altele un peşte de râu; altele un câine; dar nimeni nu se închină la Diana. Este o nelegiuire pentru egipteni să nu respecţi şi să striveşti în schimb prazul şi ceapa. O, ce oameni sfinţi sunt aceştia care văd născându-se zei în grădina lor!(Juvenal, Satira XV, 109). ÃŽn realitate ceapa şi prazul erau obiectul unei interdicţii, unui tabu, despre care am mai pomenit. Apoi Juvenal nu ştia nimic despre aceste animale, aceste chipuri vii.
  De fapt, egiptenii admiteau încă din Imperiul Vechi că un mare număr de zei vor să se arate oamenilor sub forma unui animal. Astfel, regele Usafais din prima dinastie constrieşte un templu pentru berbecul care este animalul sacru al zeului Herşaf din Herakleopolis.


_______________________________________
"Daca raul nu exista, nu ar fi fost nici o primejdie, si deci nici un temei pentru Intelepciune!"

pus acum 18 ani
   
Dani
Avansat

Din: Tg-Mures
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 346
eu nu cred k romanii au fost in stare sa vorbeasca despre religia egiptenilor. ei, pe cat au fost de mareti si au avut unul dintre cele mai mari imperii din toata istoria, nu au avut o religie a lor. romanii daca nu aveau "interpretio romana" nu aveau religie deloc. ei luau pur si simplu orice zeu de care le placea sau care li se parea lor k ii va ajuta si il romaniza. astfel au reusit ei sa-si creeze o religie.

_______________________________________
"Vorbele tale sunt ca un bazait de musca in urechile mele."

pus acum 18 ani
   
Sethesh
Husband of Nephthys

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 68
Sa inteleg din propria-ti opinie ca Religia Romana este rezultatul selectiei zeilor din diferite mitologii (Greaca, Egipteana, nordica, Indiana....)???
Interesant....
Din analizarea diferitelor izvoare tind sa-ti acord dreptate...
Dar, oare, Timpul va dovedi aceeasi concluzie???


_______________________________________
"Daca raul nu exista, nu ar fi fost nici o primejdie, si deci nici un temei pentru Intelepciune!"

pus acum 18 ani
   
Dani
Avansat

Din: Tg-Mures
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 346
pai timpul deja a dovedit-o. istoricii, cercetatorii au numit acest fenoimen prin care romanii luau fiecare zeu si-l romanizau "interpretio romana". este o certitudine deja in istorie faptul k romanii nu au avut o religie a lor ci un amalgam de religii. cum itiexplici k romanii au avut zeitati din mitologia popoarelor cucerite(dar cu numele romanizat ex:zeus= jupiter) ? ei au adoptat inclusiv "ursitoarele" noastre.

_______________________________________
"Vorbele tale sunt ca un bazait de musca in urechile mele."

pus acum 18 ani
   
Tzykuletz
Incepator

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 35
RELIGION
Religion played a central role in the life of ancient Egypt. The Pharaoh was considered a descendent of gods, and therefore a deity himself. People were dedicated to their gods, and worshipped them daily. They trusted the goodness of the gods and of their divine son, the king. Every event had spiritual meaning. As Pharaohs grew more powerful they built splendid temples for their gods, with decorations on the walls, stone and wooden statues, and works of art with precious materials. As the Egyptian religion grew, priests became more and more influential in Egyptian society, to the point that in some periods of history they governed the country together with the pharaoh.

Magical texts were also written in tombs to protect the dead against would-be robbers. Magical spells and religious rituals were also used to treat the sick or injured. If the magic did not work it was considered the will of the god, and not a failure of the magic.

Burying the dead was an important religious event in Egypt. The Egyptians believed in the existence of the life-force that they called Ka. The Ka occupied and accompanied the body throughout life. After death the Ka left the body to take its place in the kingdom of the dead. The Ka, however, could not exist without the body; therefore every effort had to be made to preserve the corpse. For this reason bodies were embalmed and mummified according to traditional methods. Also, wood or stone replicas of the body were put into the tomb in case the mummy was destroyed. The greater the number of statue-duplicates in one's tomb, the more chances the dead person had of resurrection. As a final protection, elaborate tombs, built in stone, were put up to protect the dead body.

Egyptians believed that after arriving in the kingdom of the dead, the Ka was judged by Osiris, the king of the dead, and by his assistants. The dead person's heart was weighed against a feather (Maat), to see if they had been as pure during their lifetime. If the judges decided that the dead person had been a sinner, the Ka was condemned to hunger and thirst. If the decision was favorable, the Ka went to the heavenly realm that was described as an improved version of life on earth.


_______________________________________


pus acum 18 ani
   
Dani
Avansat

Din: Tg-Mures
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 346
bai Tzykuletz, tie iti este lene sa traduci mai intai? dak da, atunci nu mai posta. este un site unde "limba oficiala" este cea romana. fi si tu om serios si conformeaza-te pls.

_______________________________________
"Vorbele tale sunt ca un bazait de musca in urechile mele."

pus acum 18 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la