just_me_oana
Moderator
 Din: maybe from heaven...or hell?
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 236
|
|
Spre deosebire de cele mai multe dintre popoarele vechi Mediteraneene, egiptenii purtau doar una sau două piese mari de îmbrăcăminte înfăşurate pe corp în diferite moduri. Însă, atât bărbaţii cât şi femeile din Egipt purtau tunici cusute pe măsura potrivită. Aceste tunici semănau cu un tricou lung care ajungea până la genunchi (pentru bărbaţi) sau până la glezne (pentru femei). Tunicile erau deobicei fabricate din in şi aproape totdeauna albe. Cei mai mulţi egipteni, atât bărbaţi cât şi femei, nu par să îşi fi acoperit capetele cu niciun fel de articol de vestimentaţie. Deseori umblau cu picioarele goale, dar uneori purtau sandale din piele.
Bărbaţii care lucrau afară purtau deobicei scurte fuste în loc de tunici, care puteau fi fabricate ca în Asia de vest prin înfăşurarea unei piese de îmbrăcăminte în jurul trunchiului şi picioarelor. Atât bărbaţii cât şi femeile purtau fard de ochi albastru sau verde şi creion din cărbune negru, când se îmbrăcau de ocazii. Bărbaţii aveau părul scurt, nu purtau bărbi sau mustăţi, în timp ce femeile îşi purtau părul pe umeri. Atât bărbaţii cât şi femeile purtau bijuterii din aur dacă işi permiteau.
[modifică] Materiale pentru îmbrăcăminte
Climatul egiptean cu verile sale fierbinţi şi ierni blânde a favorizat îmbrăcămintea uşoară făcută din fibre vegetale, predominant pânză iar în timpurile Romane ocazional bumbac, un material de import din India. Lâna era folosită în măsură mai mică, şi rareori de egiptenii bogaţi. Mici cantităţi de mătase erau comercializate în estul Mediteranei, posibil pe la a doua jumătate a mileniului II A.C. şi resturi de mătase au fost găsite în mormintele egiptene. Pieile de animale, în special de leopard, erau uneori purtate de preoţi şi călugări în rolul lor de primi slujitori ai lui Dumnezeu. Astfel de veşminte au fost găsite în mormântul lui Tutankhamon şi erau frecvent pictate pe pereţii mormintelor. Unii regi şi regine purtau îmbrăcăminte decorativă ceremonială cu pene şi ţechini.
Brau
Brau
Model al unei femei ţesătoare la un gherghef orizontal.
Model al unei femei ţesătoare la un gherghef orizontal.
[modifică] Producţia
Manufactura hainelor era mai mult munca femeilor. Era în general făcută acasă, dar existau şi ateliere conduse de nobilime sau alţi oameni cu mijloace. Prin batere şi dărăcire plantele de in erau transformate în fibre, care puteau fi toarse în fire. Mai întâi îmbrăcămintea era ţesută pe războaie orizontale, deobicei simplii ţăruşi bătuţi în pământ, caz în care lucrătorii trebuiau să muncească pe jos, iar mai târziu în timpul Noului Regat pe războaie verticale. Aceste noi războaie erau fizic mai pretenţioase şi erau în general operate de bărbaţi.
Uneltele ca de exemplu cuţitele şi acele s-au schimbat de-a lungul secolelor. Lamele erau făcute din piatră în neolitic, apoi din cupru, din bronz în timpul Regatului Mijlociu şi în final din fier, deşi cuţite din cremene, cu muchii mai ascuţite decât cele din fier, continuă să fie folosite din ce în ce mai rar până în timpurile Romane. Acele erau fasonate din lemn, os sau metal. Egiptenii au reuşit să facă ochiuri în ace din cupru groase de un milimetru. Foarfecele au devenit de uz general târziu în istoria Egiptului deşi principiul era cunoscut din al II -lea mileniu A.C.
[modifică] Articole de îmbrăcăminte
Purtau tunici din pânză cu marginile atârnând peste picioare, denumite kalasiris, şi mantii albe de lână libere deasupra lor.
Herodot, Istoriile 2,81
Regatul Vechi, Mijlociu, Nou, Târziu
Regatul Vechi, Mijlociu, Nou, Târziu
Hainele erau în general făcute din pânză în manieră simplă: un brâu scurt asemănător cu o fustanelă pentru bărbaţi, o îmbrăcăminte cu curele pentru femei. Aceste veşminte de bază cu variaţii minore ţinând seama de statutul social şi bogaţie nu s-au schimbat mult de-a lungul istoriei Egiptului. Lungimea fustanelelor a variat, fiind mai scurtă pe timpul Regatului Vechi şi ajungând la gambă în Regatul Mijlociu, când a fost deseori suplimentată cu un tricou fără mâneci sau o robă lungă. Percalul, uneori plisat, era înfăşurat în jurul taliei şi fixat cu o centură. Cusutul era practicat foarte puţin.
Panza de kalasiris: Universitatea Indiana
Panza de kalasiris: Universitatea Indiana
Mormântul lui Tutankhamon a furnizat multe piese de îmbrăcăminte: tunici, tricouri, fustanele şi eşarfe, şosete, pălării, căciuli, basmale, mănuşele şi mănuşi, unele din acestea cu căptuşeală de pânză fină, altele cu degetele arătător şi mijlocii împreunate şi degetul mare separat. Dedesubturi în formă de brâu triunghiular au fost deasemenea găsite.
Robele purtate de ambele sexe în Egipt erau denumite kalasiris de Herodot. Materialul şi croiala au variat mult de-a lungul secolelor. Kalasiris-ul putea să acopere unul ori ambii umeri sau să fie purtat cu bretele. În vreme ce partea de sus putea să ajungă oriunde de la mai jos de sâni până la gât, tiveala de jos, în general atingea gleznele. Unele aveau mâneci scurte, altele erau fără mâneci. Aşezarea pe corp putea fi foarte strânsă sau lejeră. Erau deseori purtate cu o centură care aduna împreună faldurile percalului.
Erau cusute dintr-o bucată dreptunghiulară de pânză de două ori mai lungă decât lungimea dorită a veşmântului. În mijlocul pânzei era tăiată o deschizătură pentru cap, care apoi era împăturită în două. Părţile de jos erau cusute împreună lăsând goluri pentru braţe.
Hainele pentru femei puteau fi ornamentate cu mărgele şi uneori pânza era plisată. Ele acopereau sânii aproape tot timpul, deşi erau perioade când moda le lăsa goale. Glugile circulare datează încă din Vechiul Regat. Erau în general făcute din pânză şi aveau o deschidere pentru cap, tăiată în mijloc. Deseori erau colorate, pictate ori decorate altfel şi acopereau puţin mai mult decât umerii. Şaluri erau uneori purtate în timpul Noului Regat.
Aparent, servitoarele şi sclavele purtau uneori puţin mai mult decât nişte pantalonaşi zgârciţi şi bijuterii. Dar cel mai adesea femeile cu munci se îmbrăcau într-un scurt kalasiris. Bărbaţii cu munci fizice purtau un brâu, largi robe tip galabiyeh ori, dacă lucrau în apă, nimic. Copiii de obicei alergau dezbrăcaţi în timpul verii, şi purtau mantale şi mantii iarna când temperaturile puteau scade sub 10°C.
Zeii trebuiau îmbrăcaţi deasemenea. Nesuhor, comandantul fortăreţei de la Elephantina sub Apries, a avut grijă ca templul lui Khnum să aibă toţi servitorii necesari spre a servi nevoile zeului:
"Am adus spălătorese, servitoare şi ***ăţători pentru garderoba din august a marelui zeu şi eneada lui divină."
J.H.Breasted, Înscrisuri antice ale Egiptului, Partea a patra, § 992
De regulă, egiptenii obişnuiţi nu purtau nicio acoperire, similar cu africanii de mai la sud. Cei bine-situaţi îşi puneau peruci - probabil numai la ocazii speciale. Acestea au luat proporţii mari în timpul Noului Regat. Parohii sunt totdeauna reprezentaţi purtând coroane, dar dacă asta este o convenţie pictorală ori dacă o făceau în viaţa de fiecare zi este neclar.
1. Oamenii se purtau deobicei desculţi şi îşi cărau sandalele spre a le purta numai la nevoie.
2. Sandalele erau făcute din fibre de palmier sau papirus împletit.
Popoarele care trăiau în jurul Mediteranei aveau nevoie mică de încălţăminte elaborată, cu excepţii ca Hitiţii din platourile lor Anatoliene care purtau pantofi cu vârfurile răsucite în sus, deşi în reliefurile egiptene Hitiţii sunt pictaţi desculţi.
Căutătorii de cuiburi de păsari din lanurile de porumb umblau desculţi, dar purtau sandale la ocazii speciale ori când picioarele se puteau răni. Sandalele erau strânse cu doua curele şi, dacă aveau vârf ascuţit acesta era deseori întors în sus. Erau făcute din piele sau papură ţesute sau cusute impreună, şi deseori aveau tălpi şi bretele din piele. Cel mai ieftin fel de sandale era permisibil până şi celor foarte săraci. Ipuwer în ale sale Admoniţii folosea lipsa sandalelor spre a descrie nevoiaşul care, in lumea ameţită de haos pe care o prevenea, atinsese o mare bogaţie: Cel care nu îşi permite sandale deţine bogăţii.
Regii purtau uneori sandale foarte elaborat decorate, şi uneori mănuşi decorate deasemenea, dar în general erau pictaţi desculţi, ca pe zei. Sandale din aur au fost găsite care însă nu puteau fi foarte confortabile pentru purtătorii lor dacă cumva erau într-adevăr purtate cu totul. Printre dotările lui Tutankhamon erau 93 piese de încălţăminte. Erau sandale din lemn cu picturi ale inamicilor pe tălpile lor, pe care regele i-ar fi călcat la fiecare pas şi altă pereche încheiată cu bumbi.
Una dintre schimbările din viaţa zilnică care s-a produs pe timpul Regatelor Mijlociu şi Nou a fost utilizarea crescută a sandalelor, privind întâi de toate pe soldaţi sau călători. În povestea Celor doi fraţi Anpu s-a pregătit pentru o călătorie:
Atunci şi-a luat oamenii şi sandalele, precum şi hainele şi armele, şi a pornit călătoria spre Valea Pinului.
Sandalele par să fi avut o importanţă, care astăzi în cea mai mare măsura ne scapă, simbolizând prosperitatea şi autoritatea. Thutmoses III vorbeşte despre ţările pe care le-a cucerit, şi posibil despre restul lumii deasemenea, spunând „toate ţinuturile erau sub sandalele mele”. Printre cele mai vechi imagini ale perioadei dinastice sunt picturile purtătorului-de-sandale al faraonului, şi pentru oficialul Weni al dinastiei a şasea. Acest post era se pare o treaptă importantă într-o carieră splendidă, menţionată de doua ori in autobiografia sa.
"Sandalele erau foarte strâns şi frumos împletite din papură, şi de obicei cu tălpi din piele. Un mic mănunchi de papură era răsucit in jur cu o legatură din papură, care la fiecare tură pătrundea prin marginea mănunchiului precedent. Astfel aceste mănunchiuri succesive erau legate împreună margine cu margine, şi cu o suprafaţă plană deasupra. Aceasta era mărginită circular in acelaşi mod. La fabricarea coşurilor exact acelaşi principiu era urmat, cu mare atenţie. Sandalele din papură tălpuite cu piele, sandalele numai din piele, şi pantofii din piele, erau toate folosite. Pantofii par a proveni chiar din această perioadă; sunt cunoscute două sau trei exemple, dar toate au o fâşie de piele între degete, şi se împreunează în partea călcâiului, pentru a menţine talpa pe picior; pielea de deasupra fiind împletită mai mult ca o învelitoare fără intenţia de a ţine pantofii pe picior. Aceste tălpi sunt compuse, din trei sau patru grosimi."
Sandale din împletitură de trestie
5.6KB
_______________________________________
Ea un inger ce se roaga
El un demon ce viseaza
Ea o inima de aur
El un suflet apostat
|
|
