just_me_oana
Moderator
 Din: maybe from heaven...or hell?
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 236
|
|
Originea tracilor.
Tracii sunt cei mai vechi locuitori din spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic cărora, datorită autorilor antici, le cunoaştem numele. Dar pentru a studia originea tracilor este necesar să ştim cine au fost predecesorii lor. Despre aceasta ne povestesc doar materialele descoperite de arheologi.
Î n linii mari se poate afirma că la etnogeneza tracilor au participat două componente de bază: triburile locale de agricultori şi crescători de animale din spaţiul Carpato-Balcano-Pontic şi triburile de păstori veniţi din stepa euroasiatică, numiţi convenţional indoeuropeni.
Indoeuropenii se evidenţiază începând cu intersecţia mileniilor III II î. Chr. Aceste triburi de păstori s-au extins din stepa euroasiatică până la oceanul Atlantic la Vest şi râul Ind la Est. Ei înălţau pretutindeni tumuluri - " Kurgane", unde îşi înhumau (apoi şi incinerau) morţii peste care aşterneau ocru roşu-simbol al sângelui, adică al vieţii. La început toţi indoeuropenii vorbeau aceeaşi limbă. Cu timpul, însă, contactele lor cu diverse triburi locale au dat naştere unor mari grupuri etnice: iranienii, elinii, italicii, celţii, germanicii.
în spaţiul Carpato-Dunărean triburile de păstori indoeuropeni au intrat în contact cu triburi sedentare neolitice. Unele dintre acestea sunt cunoscute ca purtători ai culturii Cucuteni (sau Cucuteni-Tripolie), recunoscută în istorie drept cea mai veche civilizaţie europeană. Conveţuirea triburilor venite cu cele locale a pus baza unei prime sinteze, convenţional numite pretracice. Indoeuropenii şi-au impus limba, dar au fost asimilaţi de către populaţia locală. O problemă discutată de către istorici este determinarea timpului şi locului acestei sinteze.
Istoricii bulgari susţin că sinteza s-a produs în Peninsula Balcanică încă în epoca neolitică (mileniile IV-III î. Chr.). Istoricii români scriu despre o asemenea sinteză în epoca bronzului. Ea şi-a găsit expresie în cultura arheologică Monteoru (mileniul II î. Chr.) La cumpăna mileniilor II-I î. Chr., odată cu începutul epocii fierului, în spaţiul Balcano-Carpatic se cristalizează etnia tracilor timpurii. (La est de Carpaţi săpăturile de la Sihleanu, Râmnicile, Holercani, Hansca; în spaţiul intracarpatic -Igriţa-Lăpuş şi la sud-vest de Carpaţi - Suzoni, Bolde-Karaburma).
Istoricii români consideră că grupurile pretracice, constituite în regiunea actualului Banat (Românesc şi Sârbesc), s-au extins spre Vest în secolele XIV-XII î. Chr., atingând bazinul Transilvaniei şi Est-Carpatic, unde au intrat în contact cu triburile culturii Noua. în Transilvania, în afară de cultura Noua, erau prezente şi alte culturi locale - Wieltemberg, Otomani etc. în urma contactelor dintre diferite triburi s-au format tracii timpurii. Acest proces are loc în perioada trecerii de la epoca bronzului la cea a fierului. Epoca fierului se împarte în două faze (vârste). Prima fază a fierului, râspăndită la tracii timpurii, era numită Hallstattul tracic (după o localitate din Austria) şi cuprinde perioada anilor 1200-650/600 î. Chr. O a doua fază a epocii fierului, numită Latene (după o plajă a unui lac din Elveţia), va cuprinde perioada 650/600 î. Chr. -105 d. Chr.
La prima vârstă a fierului s-a produs procesul de individualizare şi consolidare a lumii tracice, care popula spaţiul de la Marea Egee şi peninsula Anatolică-la Sud, şi până la râul Nipru - la Nord; de la Tisa Superioară - la Vest, până la Marea Neagră -la Est.
Săpăturile arheologice din diferite zone locuite de traci au scos la iveală multe monumente ale culturii lor materiale (Insula Banului la Dunăre, la Babadag (în Dobrogea), Cozia (în Muntenia), Saharna-Solonceni (Republica Moldova), Cernolesc (la est de Nistru) etc.), care prezintă un ansamblu de culturi înrudite ale hallstattului tracic timpuriu, toate aparţinînd lumii tracice.
Triburile tracilor. Tracii au fost atestaţi pentru prima dată în izvoare scrise în poemele lui Homer " Iliada" şi " Odiseea". Tot aici apare şi denumirea teritoriului locuit de aceştia - Trăda (secolul al XIII î. Chr.)
Istoricul Herodot (484-425 î. Chr.) afirmă că " " Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, după cel al inziloi". Numărul triburilor lor depăşea cifra de o sută. Acelaşi autor afirmă că " dacă ar avea un singur conducător sau dacă tracii s-ar înţelege între ei, neamul lor ar fi de nebiruit şi cu mult mai puternic decât toate neamurile".
La cumpăna mileniilor II-I î. Chr. tracii înregistrează o maximă extindere teritorială, cea menţionată mai sus. Spaţiul imens ocupat de ei a favorizat apariţia diferenţierii lor lingvistice şi culturale. Ca urmare, pe parcursul primei jumătăţi a mileniului I î. Chr. tracii timpurii s-au divizat în cei situaţi la sud de Munţii Balcani (Haemus) - tracii de sud (meridionali) şi cei de la nord de aceşti munţi-tracii de nord (septentrionali).
_______________________________________
Ea un inger ce se roaga
El un demon ce viseaza
Ea o inima de aur
El un suflet apostat
|
|
