yonutz
Avansat
 Din: bucuresti
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 140
|
|
BLESTEMUL RAULUI-Ea a spus ca cineva va muri din nou"
Seara era deja inceputa, cel mai bun moment pentru a spune povestiri cu fantome. Asta ar putea explica probabil efectul straniu pe care vorbele prietenului meu le-au avut asupra mea.
Cerul care se intuneca rapid dadea un iz aparte povestirii ei la fel ca si adierea rece de seara care imi mangaia pielea, facandu-mi parul sa se ridice.
Vorbea despre experientele unor oameni alaturi de care a crescut in Bicol.
"Ea?" am repetat, cu o spranceana ridicata. "Vrei sa spui femeia despre care mi-ai spus mai demult? Ceea despre care ai spus ca nu e in toate mintile?"
"Ce altceva am fii putut gandi?" a protestat. "Vedea lucruri stranii, lucruri pe care nimeni altcineva nu le vedea...fantome...altfel de spirite..."
"Si acum o crezi?"
"Cred ca incep sa credf ce a spus despre raul nostru. Chiar este blestemat."
"Blestemat". Nu mi-am putut abtine un zambet. Obiecte si locuri blestemate sunt clisee folosite peste masura. "Mda...si de ce sustii asta?"
"Nu rade", mi-a spus. "Niciodata nu am crezut cu adevarat in lucruri de acest gen. Dar s-a intamplat de atatea ori incat mi-e greu sa mai cred ca e simpla coincidenta."
"Ce s-a intamplat de fapt?"
"A inceput cu multi ani in urma, cu moarte a doi oameni - o mama si o fiica. Familia noastra le cunostea. Ploua torential in noaptea aceea si oamenii din satul nostru le-au avertizat sa nu treaca raul...nu era inca nici un pod si singurul mod de a-l trece era sa te aventurezi in ape tinandu-te de o sfoara ca sa eviti eventualitatea de a fii tras de curenti. Dar ea nu a ascultat avertismentele."
In mintea mea am vazut mama si copilul in fata raului. Le-am vazut in rau, ude si tremurand, curentii amenintand sa le traga in dedesupturi, vantul urland amenintator, mama luptandu-se sa se tina de franghie, copilul incercand sa se tina de mama.
"Curentii le-au invins in curand. Corpurile lor au fost gasite multe ore mai tarziu, purtate in josul raului.
"Aceste lucruri se intampla" am spus. "A fost Un accident."
"Da, probabil." S-a uitat la mine zambind trist. "Dar asta nu explica mortile care au urmat si cat de exact le-a prezis Gina - acea femeie nebuna."
"Toti s-au inecat in rau?"
"Nu, dar toate mortile au avut ceva de a face cu raul si cu mama si fiica care au murit acolo. Spre exemplu cazul mamei prietenei mele, Lita. Cu cateva nopti inainte de moartea ei, Gina a spus ca a uzit un tipat dinspre rau. Era un copil care tipa dupa ajutor. A spus ca aceasta insemna ca cineva batran va muri. Bine, poate nu cineva intr-adevar batran dar poate un adult. Adevarat, cateva zile mai tarziu, in timp ce isi spalau rufele la rau, mama Litel s-a prabusit brusc. Cateva minute mai tarziu era moarta. Doctorii au spus ca a fost un atac de cord, dar...
"Atacurile de cord sunbt una din cele mai comune cauze a mortii in tara la ora actuala"
"Da, dar gandeste-te la sincronizarea mortii ei! Si ti-am spus mai sunt multe altele. Cateva zile dupa aceea, Gina a auzit iarasi un tipat dinspre rau. De data aceasta era mama cea care tipa. Gina a spus ca un copil sau un adolescent va muri. Si intr-adevar asa a fost - verisorul meu. Avea epilepsie si in timp ce treceau raul, a intrat in convulsii subit. S-a prabusit si a fost purtat de curenti.
"Am inteles, deci Gina avea dreptate de fiecare data. Multi au murit langa rau. Unii au murit in conjuncturi misterioase iar altii pur si simplu s-au inecat.
"Si am auzit de la mama ca Gina a auzit iar mama tipand dupa ajutor doar cateva zile in urma. Cine va muri acum? Daca e cineva care imi este foarte apropiat de data asta?"
M-am zgait la ea si dupa expresia fetei ei, stiam ca se gandea la cineva din familia ei si la cei iubiti pe care ii lasase acasa.
"Oh, nu e nici un motiv sa te ingrijorezi" desi incepusem sa ma indoiesc eu insumi. Am mangaiat-o pe umar reusind sa mimez un zambet. "Poate ca sunt totusi doar coincidente, si a fost doar un noroc negru faptul ca a avut dreptate cu previziunile ei. De data asta s-ar putea sa greseasca."
"Sau poate de data asta toate explicatiile rationale sunt cele care sunt gresite." a spus ea cu un zambet pierdut.
Am zambit inapoi dar nu am reusit sa imi mai gasesc cuvintele.
Doua zile mai tarziu, cand mi-am gasit prietena singura in bucatarie, era tacuta si mintea ei parea sa fie in alta parte. Am intrebat-o ce s-a intamplat dar mi-a zambit numai in loc de raspuns. Un zambet ironic si rece.
"Gina a avut dreptate. Cineva a murit" a murmurat.
Am simtit cum imi tresare inima si am intrebat in soapta, nesigura de ce am rostit intrebarea. "Cine?"
"Fiul surorii mele prin casatorie. Deci ai putea spune nepotul meu.
Tot ce am putut sa spun a fost: "Imi pare rau."
"Se juca langa rau si apoi a disparut. Partea ciudata este ca unii din oamenii din sat au crezut ca vad un copil inecandu-se dar nu au dat atentie crezand ca este doar o parere, o impresie data de razele soarelui oglindite in apa. Numai daca ar fii luat ceea ce au vazut in serios, el ar fii fost inca in viata.
"Poate ca de aceea nu au dat atentie. Ceva i-a impins sa ignore copilul ce se ineca."
S-a uita la mine si am oftat.
"Sufletele mamei si fiicei care au murit primele sunt inca acolo pentru ca vor sa ii avertizeze pe ceilalti sa evite aceeasi soarta. Pentru ca poate....poate..." nu imi placea deloc ce aveam sa spun dar a trebuie sa admit "poate raul tau este blestemat."
4.3KB
_______________________________________
crendedo vides
|
|
) asta parca ar fi o povestioara de speriat copii ca sa nu mai strice jucariile 
