ladyiulia
Moderator
 Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 217
|
|
Acest articol continua seria despre cultura si traditiile egiptene cele din zilele noastre. Mai jos se vorbeste despre celebrarea noului nascut atat in familiile de musulmani cat si in cele de crestini coptici .
Familia este inca foarte importanta in societatea egipteana desi astazi majoritatea familiilor urbane sunt identice cu cele din Europa (familii mici cu un singur nucleu) familia traditionala , extinsa, formata din parinti, bunici, unchi, matusi veri, micsorandu-se considerabil. Cu toate acestea, membrii unei familii fac tot posibilul pentru a locui aproape unii de altii si a se sprijini reciproc.
Copiii sunt adorati, pretuiti si alintati de adulti iar sosirea unui copil intr-o familie este un eveniment deosebit de important, cu atat mai mult cu cat este vorba despre primul nascut si cu atat mai mult cu cat acesta este baiat. Tatal si mama copilului vor fi strigati adesea cu titlurile de “Abu +numele copilului”(abu=tata) si “Umm + numele copilului” (umm =mama).
Deoarece copiii sunt atat de pretiosi, obiceiul egiptean este acela de a nu lauda niciodata copilul fara a aduga fraza “mash’allah”(prin voia lui Dumnezeu, multumita lui Dumnezeu) ca mod de recunoastere a faptului ca Dumnezeu are puterea de a da si de a lua orice, oricand. De altfel, fraze de acest gen sunt frecvent utilizate de egipteni, devenind aproape un stereotip verbal: “insha'allah” (Cu voia lui Dumnezeu) adaugat aproape mereu oricaror actiuni/planuri viitoare, “Al hamdulillah” (Slava Domnului). Repetand numele lui Dumnezeu (=Allah, in limba araba- atat pt musulmani cat si pt crestinii arabi) este si o garantie de protectie impotriva deochiului si a duhurilor rele (djinn-mentionate in Qu’ran) in care egiptenii cred cu tarie. Fie ca se crede sau nu in semnificatiile acestui obicei este considerata drept impolitete complimentarea mamei si a noului nascut fara a adauga in aceeasi fraza numele Domnului.
In mod traditional nou-nascutul si mama sa petrec primele 40 zile de dupa nastere in casa familiei mamei. In aceasta perioada cand mama si copilul sunt considerati inca fragili noua mamica se afla in centrul atentiei. Ea este hranita bine (pui si supe de pui, melasa si alte feluri de mancare grase) pentru a putea alapta si a se pune pe picioare.
Odata cu micsorarea familiei, obiceiul este din ce in ce mai rar, majoritatea parintilor vin acasa direct de la spital si aranjeaza cu o ruda apropiata pentru ajutor in primele zile.
Sarbatorirea Nou nascutului
Una din cele mai cunoscute petreceri este “Sebouah”si are loc la o saptamana dupa nasterea copilului(de unde si numele ce provine de la a 7-a zi = Sebou in limba araba, Sbouah insemnand si saptamana). Desi traditional aceasta petrecere are loc la o saptamana dupa nasterea copilului, din motive practice astazi ea se organizeaza cu cateva saptamani sau chiar o luna mai tarziu. Sebouah era o ocazie pentru numirea copilului (acum aceasta are loc oficial imediat dupa nastere cand are loc inscrierea lui in registrele de stare civila) si circumcizia baietilor (musulmani si crestini) ori gaurirea urechilor fetitelor (pt cercei). Astazi insa aceste practici au loc intr-un moment diferit (adesea inainte de externarea din spital).
O componenta importanata a petrecerii este mancarea. Familiile cu dare de mana pot aranja pentru sacrificarea unui animal (oaie, berbec, etc) in cinstea si pentru sanatatea copilului. Practica deriva din istoria lui Abraham (Ibrahim in lb araba) a carui viata (conform Bibliei-Vechiul testament si Qu’ran-ului)a fost salvata de trimiterea din ceruri a unui berbec. Carnea/ori costul ei este impartita celor saraci. Familia va pregati masa, constand din mai multe feluri de mancare si dintr-o bautura traditionala ‘moghat’ (licoare groasa, dulce din ierburi untura si susan recomandata indeosebi mamelor care alapteaza).
“Sebouah” este o ocazie pentru vizitarea bebelusului de catre familie si prieteni iar astazi este folosita ca alternativa a vizitelor la spital imediat dupa nastere. Oaspetii aduc daruri micutului constand in amulete din aur sau argint (cu cuvinte/fraze coranice), cruciulite(pt crestini) sau pietre albastre toate menite a feri copilul de deochi, boala sau nenoroc. Acestea se vor prinde de hainele bebelusului sau de patut. Fetitele primesc cadouri cercei, lantisoare si bratari din aur . In afara acestora, se pot oferi cadouri practice sau bani pentru copil. Mama nu este nici ea neglijata primind si ea daruri (in general, bijuterii). Eticheta prevede deschiderea cadourilor numai dupa plecarea oaspetilor.
Ceremonia incepe cu oaspetii presarand sare peste mama si prin casa (pentru deochi). Copilul imbaiat si imbracat in haine noi este plasat intr-un cosulet special decorat (astazi ele se gasesc intr-o larga gama de modele, materiale, forme, etc) si plimbat in jurul casei intr-o procesiune alcatuita din copii si oaspeti toti purtand in mana lumanari aprinse si cantand cantece de Bun Venit pentru noul nascut.
Cosuletul in care este pus noul nascut era traditional o sita/strecuratoare mare plina cu alune, boabe de porumb si alte seminte. Alteori se luau 7 boabe de fasole si se facea din ele un mini colier care sa-l fereasca de rele.
Cand turul casei ia sfarsit, copilul este usor scuturat si rotit in cosulet in timp ce femeile se aseaza in cerc in jurul lui, cantand. Aceasta scuturare isi are radacinile in cultura faraonica si semnifica scuturarea de duhurile rele. Bunicii au un rol special in ceremonie ei trebuind sa zgalatie cosuletul si sa spuna cateva vorbe de descantec prin care copilul sa-si asculte parintii toata viata. Apoi mama va trebui sa paseasca de 7 ori peste copil, fara a-l atinge in timp ce femeile in varsta vor face mult zgomot cu mojare si piulita, tigai ori alte obiecte din metal menite a alunga spiritele rele si a pregati copilul pentru o lume ostila si galagioasa.
La sfarsitul ceremoniei, dupa masa, fiecare oaspete primeste o mica atentie (asemanatoare marturiilor de nunta din Europa occidentala). Traditional aceste mici atentii constau in saculete de matase//tul sau organza pline cu nuga, bomboane din zahar colorat numite “sokar nabat”, monede colorate in auriu/argintiu. Astazi insa, cadourile au evoluat foarte mult, componenta lor reflectand stilul si gusturile parintilor. Nuga este des inlocuita cu bomboane de ciocolata, bomboanele din zahar sunt astazi alune imbracate in glazura de diferite culori, banutii sunt inlocuiti de unul sau mai multe obiecte decorative (bibelouri, statuiete, Qu’ran miniatural, crucifixe, portelanuri). De altfel, in fiecare mare oras egiptean exista cel putin o strada/zona comerciala dedicata accesoriilor pentru nunti si petreceri Sebouah.
Astazi majoritatea elementelor Sbouah sunt privite ca o forma de divertisment multe familii moderne dand petrecerea in afara casei , la un hotel ori restaurant, in parcuri de amuzament, etc. Cu toate acestea, superstitiile se mentin in subconstient, multe familii avand sentimentul ca lipsa petrecerii “Sbouah” ar aduce ghinion micutului.
Originile antice
Obiceiurile legate de cele mai importante momente ale vietii egiptenilor, inclusiv a nasterii, au radacini adanci in cultura faraonica, iar scenele atat de artistic redate pe peretii mormintelor si templelor sunt o marturie incontestabila a acestui fapt.
Astfel, pe peretii templului reginei Hatchepsut la Deir Al-Bahari (pe malul vestic al Luxorului) este consemnat momentul nasterii reginei: Zeul Anubis, zeul adancurilor infasoara ghemul de ata , pentru ca numai el , ca zeu, putea decide lungimea vietii reginei. Acesta este un exemplu clar al intrepatrunderii traditiilor cu viata moderna si cu cea antica, in acelasi timp. Aceasta explica si de ce obiceiurile egiptene sunt similare indiferent de religie, mediu, standarde. Perioada de 40 zile necesara refacerii mamei si nou-nascutului, deriva si ea din practicile agricole antice cand semintele recoltelor aveau nevoie de 40 zile pentru a incolti. Aceasta explica si semnificatia semintelor plasate in cosuletul bebelusului in timpul petrecerii. Numarul 7 este un numar norocos pt egipteni, ca de altfel pentru toatre religiile abrahamice (Crestinism, Iudaism, Islam): saptamana are 7 zile, Qu’ran-ul face referire la 7 ceruri si 7 perioade ale creatiei pana si in cele 1001 de nopti , Sindbad va face 7 calatorii.
Conform poruncii lui Dumnezeu, poporul evreu trebuia sa-si circumcida pruncii in a 8-a zi (deci dupa exact 7 zile) de la nasterea acestora (Biblia, Geneza 17:10-14 ). Pentru evrei circumcizia era atat de importanta incat trebuia efectuata intr-a 8-a zi de la nastere, indiferent daca aceasta cadea in zi de Sabath ori alta Sarbatoare. Operatia avea loc in cadrul unei ceremonii (brit milah) si era urmata de numirea copilului, parintii explicand semnificatia numelui. La final avea loc o masa festiva, oferita acasa de familia noului-nascut.
Coptii (crestin-ortodocsii egipteni) considera Sbouah Party avand radacini in aceasta traditie iudaica, extinsa si in Egiptul Crestin. De altfel, circumcizia este in continuare practicata in credinta crestina Orientala, anumite rituri(ortodocsii etiopieni) considerand-o chiar obligatorie ( ca celebrare a Circumciziei lui Christos).
Familiile copte sarbatoresc sbouah in momentul “primei baite”(diferita de botez) a nou-nascutului cand un preot vine acasa sa se roage impreuna cu familia si sa sfinteasca apa de imbaiat. Restul elementelor si momentelor Sbouah , raman la fel.
Toti egiptenii impartasesc aceleasi traditii cu privire la cele mai importante evenimente din viata lor: nasterea, nunta, moartea, indiferent de religie, traditiile diferind mai mult sau mai putin de cele ale vecinilor musulmani. De altfel, celebrul Edward Lane avea sa afirme in cartea sa “Manners and Customs of the Modern Egyptians”(Obiceiuri si traditii din Egiptul modern): “Egiptul este ca un document din piele fina unde Biblia a fost scrisa deasupra hieroglifelor pentru ca deasupra sa vina scris Qu’ranul in timp ce scrierea antica inca mai este clara dedesubt.”
Sursa :
_______________________________________
|
|
)